No tags yet.
Statuia Unirii esențializa, după lupte de veacuri, triumful împlinirii unei aspirații – cea a unirii tutoror românilor într-un singur stat, mărețul act celebrat la 1. XII. 1918. A fost visul cărturarilor și nenumăraților ostași, uciși prin jertfe, sub stindardul aceleiași năzuințe.
Statuia Unirii, opera din 1924 a prințesei Olga Sturza, dezvelită public în Iași la 29 mai 1927, în aceeași zi cu Monumentul Diviziei a II-a Cavalerie, a căpătat, în conștiința publică a Iașului interbelic, o valoare emblematică, într-un oraș considerat pe plan național ca fiind al celor trei Uniri. În vara anului 1600 intrau în Iași oștile lui Mihai Viteazul, realizând o primă și scurtă unire, dar nu mai puțin semnificativă. Tot aici s-a pregătit unirea Moldovei cu Țara Românească, prin dubla alegere, din 1859, a aceluiași domnitor – Alexandru Ioan Cuza – în ambele principate. La Iași, după jertfele de sânge ale primului război mondial, veneau în toamna anului 1918, emisarii românilor din provinciilor înstrăinate, exprimându-și dorința de alipire la patria mamă, act magnific, consfințit la 1. XII. 1918.
Propunerea restaurării aparținea în egală măsură Societății Acremis, dar și Primăriei Iașului, sub auspiciile căreia s-au desfășurat ședințele, beneficiind, ulterior, de întregul ei sprijin. Ideea a prins, dobândind o deosebită rezonanță în colectivitatea societății care a emis-o, dar și a întregului oraș.
Confruntările s-au eșalonat pe parcursul a cinci-șase ani (interval în care au existat și riscurile unor abandonări), până s-au aplanat definitiv, prin inaugurarea monumentului, la 1 decembrie 1999, după cinci ani de muncă efectivă.
Opțiunea majoritară a vizat restaurarea vechii statui de la 1927, a Olgăi Sturza, dar au fost și voci care au propus realizarea unui monument, într-o nouă viziune, modernă – opinie minoritară, dar nu lipsită de interes...
Dl. Primar Const. Simirad[1] ne-a asigurat de întreg concursul Primăriei, concurs pe care, de altfel, ni l-a acordat și până atunci cu prisosință. A susținut și necesitatea obligatorie a amplasării monumentului într-un spațiu care ar impune publicului valoarea lui simbolică; va trebui dispusă central, în mijlocul unei piețe. A fost nominalizată piața din fața Universității de Medicină, devenită, ulterior, Piața Națiunii.
Domnul Const. Simirad, primarul Iașului, va îmbogăți conotațiile întregului ansamblu, asociind și un alt text: Noi am refăcut acest monument în semn de omagiu și recunoștință pentru toți cei care au luptat, luptă și vor lupta pentru întregirea și unitatea neamului românesc. Primăria orașului Iași, 1 dec. 1999.
Ultimele mențiuni includ cei doi factori care au desăvârșit refacerea statuii: restauratorul ei, sculptorul Constantin Crengăniș și soc. ACREMIS, care a inițiat-o și a urmărit punct cu punct realizarea ei.
Inaugurarea statuii la 1.XII.1999, s-a bucurat din plin de festivitățile momentului. Au fost prezente autoritățile oficiale ale orașului, dar și din capitală, reprezentanții unităților militare etc. S-au remarcat Traian Băsescu, pe atunci ministru al Transporturilor, dar și Ion Sturza, fostul prim-ministru al Republicii Moldova. În mulțime au fost văzuți și descendenții familiei Olga Sturza, autoarea monumentului care asista, cu 72 de ani în urmă, la o similară festivitate. Primarul Const. Simirad a deschis festivitatea. I.P.S. Daniel, mitropolitul Moldovei și Bucovinei a oficiat serviciul religios de consacrare a monumentului. Primarul orașului și Traian Băsescu au tăiat panglica și dezvelit monumentul. S-a aprins flacăra veșnică a recunoștinței, înconjurată de milenare
dictoane latinești săpate în piatră, redactate de noi și verificate de colega Niculina Toderașcu, de la Catedra de limbi clasice a Universități "Al. I. Cuza". Au urmat discursurile oficiale, accentuând o notă de solemnitate în mijlocul entuziasmului general. S-au depus coroane din partea instituțiilor publice sau persoanelor particulare. Între aceștia din urmă depun o coroană de flori și doi adolescenți, pătrunși de farmecul vârstei, dar și al mândriei de a fi fost participanți activi la eveniment.